NEWSFLASH

Clauzele anticorupţie în contractele de achiziţii publice vor fi obligatorii

Miercuri, 27 februarie 2013, Centrul de Resurse Juridice (CRJ) cu sprijinul Ambasadei Marii Britanii În România a organizat la Camera de Comerț și Industrie a României, conferința – ”Etica și conformitatea în afaceri – 2013”. Evenimentul a reunit peste 90 de reprezentanți ai mediului de afaceri și academic, ai sectorului neguvernamental, precum și reprezentanți ai instituțiilor publice centrale cu scopul de a dezbate situația actuală din România dar şi politicile publice care pot stimula etica în afaceri şi conformitatea legală. Comunicatul de presă post-eveniment poate fi citit aici.

Centrul de Resurse Juridice lanseaza conferinta 2013 Business Ethics and Compliance

Astăzi 28 ianuarie 2013, Centrul de Resurse Juridice, cu sprijinul Ambasadei Marii Britanii în România, lansează conferința 2013 Business Ethics and Compliance. Comunicatul de presă poate fi citit aici.

Centrul de Resurse Juridice organizeaza o conferinta privind etica in afaceri si conformitatea

Centrul de Resurse Juridice organizează, în data de 27 februarie, la Camera de Comert si Industrie din Bucuresti, conferinta nationala “Business Ethics and Compliance Conference”. Aceasta este e finantata de Ambasada Marii Britanii la Bucuresti.

Citește mai departe...

Business Ethics and Compliance Conference – Bucuresti, 27 Februarie 2013

Centrul de Resurse Juridice, cu sprijinul Ambasadei Marii Britanii la Bucuresti, realizeaza un sondaj printre cele mai importante 1000 de companii din Romania ca cifra de afaceri si numar de angajati.

Citește mai departe...

Renault și etica în afaceri. Autoreglementarea va da măsura reputației unei organizații

Mihai Acsinte, Chief Legal Officer al Grupului Renault România, vorbește despre etică și conformitate în Grupul Renault România și în mediul de afaceri românesc. Consideră că în prezent se recunoaște existența unei economii subterane care încalcă normele etice și de conformitate, din presiunea de a face profit.

Cu toate acestea, din ce în ce mai mulți actori de pe piață înteleg nevoia de etică în afaceri, remarcă Mihai Acsinte. ”Actul de management este cel mai eficient instrument de semnalare a încălcării regulilor etice”, spune avocatul. În ceea ce privește angajații, nu ar respinge categoric posibilitatea de a oferi un post cuiva care a greșit în trecut fiindcă într-o organizatie ”cu o puternică cultură a eticii profesionale, cu mecanisme eficiente și coerente, oamenii sunt stimulați să adopte un comportament etic permanent”.

La vârsta de 43 de ani, Mihai Acsinte este avocat, doctor în drept, inginer în calculatoare, absolvent al Colegiului Național de Apărare și posesorul unei diplome a Școlii Naţionale de Administraţie din Paris. A fost judecător mai bine de cinci ani, din care în doi ani, în calitate de Director General de Organizare și Resurse Umane în Ministerul Justiției, a introdus concepte noi în reforma sistemului de justiție, precum înființarea primului serviciu de testare psihologică specializată pentru magistrați sau examinarea logicii juridice pe bază de teste grilă la admiterea în magistratură. Prima multinațională pentru care a lucrat este Vodafone.

Grupul Renault este prezent în România începând cu privatizarea societăţii Automobile Dacia SĂ, în 1999, şi derulează toate activităţile care ţin de construcţia de automobile, de la design, proiectare, inginerie, fabricaţie, până la comercializare şi servicii postvânzare. Societăţile Grupului Renault România au capital integral privat.

 

Cum este gestionat sistemul de etică al Renault România?

Compania Renault SA, care deţine controlul asupra societăţilor Grupului Renault România, are un sistem de valori şi o politică coerentă de etică profesională şi de conformitate pe care a implementat-o în toate filialele sale.

Grupul Renault România are un Comitet de Etică, iar la nivelul Grupului Renault Mondial funcţionează o Direcţie de Etică. Comitetul este format din 4 directori executivi ai Grupului Renault România, are autonomie funcţională şi tratează sesizările şi cazurile care îi sunt semnalate de către colaboratorii Grupului său de către persoane exterioare acestuia.

În măsura în care verificările trebuie extinse în companii Renault din afara României, Comitetul de Etică lucrează în colaborare cu Direcţia de Etică.

 

Credeți că o modalitate de a avea o companie etică este să angajezi persoane etice?

Sigur că o persoană care are deja un sistem propriu de valori caracterizat de o înaltă ţinută morală aderă fără dificultate la valorile corespondente din organizație. Pe de altă parte, o etichetare de tipul "persoană etică" versus "persoană ne-etică" poate fi forţată.

O decizie de respingere bazată exclusiv pe istoricul "pătat" este incorectă pentru că nu există o perioadă determinată de reabilitate morală (uneori o "faptă bună" şterge foarte repede o "faptă rea" și invers). Prezumţia că o persoană, care nu a îmbrăţişat valorile eticii profesionale la un loc de muncă anterior, va avea aceeaşi atitudine şi în cadrul noii organizaţii este contrară ideii de reabilitare şi progres personal.

Pe de altă parte, practica ne arată că persoanele, care au pentru prima dată un comportament ne-etic cu impact relevant, au avut, evident, în locurile de muncă anterioare, un istoric "curat", iar primul comportament ne-etic a fost facilitat chiar de organizaţia afectată. Prin urmare, nu poate fi neglijat rolul organizaţiei de a informa şi educa salariaţii pentru a preveni atitudinile contrare eticii. Într-o organizaţie cu o puternică cultură a eticii profesionale, cu mecanisme eficiente şi coerente de prevenire, oamenii sunt stimulaţi să adopte un comportament etic permanent.

 

Care sunt diferenţele dintre etică şi conformitate în organizația dvs?

Diferenţa dintre etică şi conformitate este foarte asemănătoare cu diferenţa dintre morală şi lege. Se admite, în general, că ceea ce este legal obligatoriu este şi moral obligatoriu, dar nu neapărat şi invers. Conformitatea priveşte respectarea legalităţii: de exemplu durata concediului anual. Normele de etică ce depăşesc sfera conformităţii sunt prevăzute de regulamentul intern.

Pe lângă acestea mai există și normele de morală care exced sferei eticii profesionale, nefiind reglementate de niciun act care să prevadă efecte juridice cu impact represiv, în cazul încălcărilor.

 

Îmi puteţi da un exemplu de o regulă etică care nu este impusă prin politica de conformitate?

Un bun exemplu este regula care obligă salariatul de a informa conducerea organizației atunci când intervine o situaţie în care primul poate avea, în mod direct sau prin persoane interpuse, interese contrare organizaţiei. O asemenea obligație, menită să prevină conflictele de interese, nu este prevăzută de lege, pentru marea majoritate a organizațiilor, ci de regulamentul intern.

 

Cum măsurați eficiența sistemului etic și de conformitate al companiei?

Încălcările obligaţiei de conformitate sunt cele mai uşor de pus în evidenţă deoarece organizaţia, ca persoană juridică, interacţionează în mod continuu, prin raporturile juridice pe care le are, cu autorităţile publice, cu partenerii de afaceri, cu proprii clienți, cu salariații sau cu terţe persoane.

Cât priveşte etica profesională, comportamentele ne-etice, care nu intră în sfera conformităţii, sunt, de regulă, mai greu de identificat. Implicarea salariaţilor în identificarea şi sesizarea acestor comportamente se impune, alături de acţiunile manageriale de prevenţie.

Măsura în care anumite comportamente ne-etice nu se înregistrează sau nu mai sunt replicate la nivelul organizaţiei poate da o măsură a eficienţei sistemului.

 

Din experienţă, care este cea mai eficientă metodă de semnalare a unor încălcări ale eticii interne?

De departe, actul de management este cel mai eficient instrument de semnalare și mai ales de prevenţie. Orice manager, având în minte valorile etice ale organizaţiei, sesizează foarte repede, în activitatea sa de coordonare/supervizare, devierile de la etică, putându-le trata în faza incipientă. În momentul în care vorbim de încălcări ale eticii care reuşesc să treacă de « ochiul » managerului şi sunt semnalate de persoane din exteriorul organizaţiei, avem de a face cu încălcări grave, cu urmări greu de remediat. Managementul este creierul dar şi „coloana vertebrală” a organizaţiei.

 

Credeţi că este mai eficient să existe un set de criterii etice care să se aplice pentru toate tipurile de companii, sau unele care diferă de la firmă la firmă?

Existenţa unui set minimal general aplicabil de norme etice poate constitui o bună baza de construcţie a unui climat de afaceri caracterizat de etică dar şi de o competiţie onestă. Nu trebuie ignorat faptul că, în diverse industrii, legiuitorul a încurajat adoptarea unor coduri de conduită specifice, iar acest lucru s-a întâmplat, cu un efect pozitiv demn de luat în seamă. Prin urmare, ambele soluţii sunt posibile, ele fiind complementare.

 

La ce industrii şi ce efecte vă referiţi, mai exact?

Un exemplu este industria serviciilor societăţii informaţionale în care legislaţia specifică face referire la codurile de conduită. Un exemplu este şi codul deontologic specific multor profesii care interacţionează direct cu persoane fizice cărora le furnizează anumite servicii.

 

Credeţi că pot exista tensiuni sau contradicţii între un comportament etic în afaceri şi presiunea de a face profit?

Se recunoaşte existenţa unei economii subterane, în directă relaţie cu fenomenul evaziunii fiscale, generatoare de venituri netaxate, care se manifestă prin diverse acţiuni, ilegale, imorale şi evident neconforme şi ne-etice, cel puţin din perspectiva unei competiţii oneste cu organizaţiile care acţionează pe aceleaşi pieţe. În egală măsură, un tratament deficitar al salariaţilor sau al clienţilor ar putea fi identificat drept sursă de maximizare a profitului.

Ca regulă însă, presiunea de a face profit poate genera în primul rând comportamente care încalcă obligaţia de conformitate, adică încălcări ale legii, indiferent dacă este vorba de drepturile salariaţilor, ale clienţilor, nerespectarea unor măsuri de protecţie, specificaţii tehnice etc.

 

Credeţi că reglementările statului privind etica sunt suficiente la momentul de față?

Depinde de finalitatea la care se raportează această suficiență și de precizia în utilizarea noțiunilor. Tot ceea ce ce este "reglementat de stat" este lege și intră în sfera conformității. Prin urmare, pentru toate organizațiile, o parte a normelor de etică, să le spunem "tehnice", este oricum prezentă în lege și evoluția acestor norme este dictată de realitățile specifice domeniului în care activează.

Dacă vorbim însă de suficiența normelor legale care fac trimitere la norme de etică ce intră în sfera autoreglementării, să le spunem "relaționale", atunci nu putem vorbi încă de suficiență deoarece nu toate domeniile beneficiază de aceeași "încurajare" legislativă.

Vom găsi, desigur, reglementări generale, precum cele din Codul Penal, legea societăţilor comerciale, legea privind combaterea concurenţei neloiale (11/1991) sau numeroase acte normative ce prevăd obligaţia de respectare a normelor de etică profesională în desfăşurarea unor diverse activităţi (cu titlu de exemplu sunt actele normative referitoare la utilizarea fondurilor europene dar şi diferite acorduri internaţionale). Vom regăsi, de asemenea, publicate în Monitorul Oficial, numeroase coduri de etică sau deontologice specifice unor diverse profesii (contabil, evaluator, farmacist, auditor etc). Se găsesc și obligaţii ale unor tipuri de furnizori (de exemplu furnizorii de servicii sociale) de a-şi defini un cod de conduită.

 

Dar nu putem vorbi de consacrarea unui set de norme etice, general valabile, stabilite de lege

Nu se poate vorbi de existenţa unui astfel de set de norme de etică de sine stătătoare, generale şi obligatorii.

Într-un program de guvernare, cu mulţi ani în urmă, se vorbea de « generalizarea codurilor de etică în afaceri », fără ca în acest moment să putem vorbi de o « lege a eticii în afaceri ». Există, în mod clar, o înţelegere tot mai bună a nevoii de etică în afaceri şi cred că autoreglementarea normelor de etică, în interiorul fiecărei organizaţii, va da măsura reputaţiei şi credibilităţii organizaţiei pe piaţă pe care activează.

 

Credeţi că statul român trebuie să lase companiile să se autoreglementeze?

În această fază de evoluţie a mediului de afaceri internaţional este important să privim la ceea ce se întâmplă în ţările dezvoltate, cu puternică influenţa economică. Există riscul că lipsa unor norme minimale uniforme, care să impună tuturor companiilor româneşti dezvoltarea unui sistem de etică şi conformitate, să întârzie credibilitatea şi competitivitatea acestora pe plan internaţional.

 

Ce părere aveţi despre procedura denunţătorului fiscal, nouă propunere a Guvernului?

Legislaţia penală conţine deja norme care fie pedepsesc pe cel care, având cunoştinţă de săvârşirea unor anumite infracţiuni, nu le denunţă, fie crează o situaţie mai favorabilă celui care denunţă anumite infracţiuni, în anumite situaţii. Din acest punct de vedere, problema moralităţii unei asemenea proceduri ar putea fi considerată, în principiu, depășită.

 

Ar putea exista dezavantaje ca urmare a procedurii denunțătorului fiscal?

Din perspectiva eficacităţii procedurii, este evident riscul să existe o avalanşă de denunţuri neîntemeiate formulate în masă în scopul obţinerii avantajelor promise, ceea ce va bloca activitatea autorităţilor fiscale. În a doua fază însă, este posibil să asistăm la profesionalizarea denunţurilor care vor fi formulate de organizaţii ce se vor specializa în investigaţii specifice şi care vor asigura o rată mai bună de succes. Prin urmare, nu ar trebui să fie lipsită de interes o variantă de procedură care să conducă direct la această din urmă soluţie.

Succesul procedurii va fi determinat însă de măsura în care efectul său psihologic va fi suficient de puternic încât să orienteze mentalitatea "evazionistă" spre o mentalitate "contributivă", adică spre o atitudine etică.

Eveniment organizat de

cu sprijinul

Partener principal    Partener

     

Sponsori oficiali



Alti parteneri






Parteneri media

             RFI Romania